Incotro mergem..

O tara fara rost. O tara cu oameni fara rost, cu orase fara rost, cu drumuri fara rost, cu bani, muzica, masini si toale fara rost, cu relatii si discutii fara rost, cu minciuni si înselatorii care nu duc nicaieri. Exista trei mari surse de rost pe lumea asta mare: familia , pamantul si credinta.
Batranii pe care Moldova îi batjocoreste de 20 de ani. Îi tine în foame si în frig. Sunt umiliti, bruscati de functionarasii inculti, uitati de copii, calcati de masini pe trecerea de pietoni. Sunt scosi la vot, ca niste animale in haita, momiti cu un kil de ulei sau de cartofi de care, au fost si sunt privati prin pensii de rahat. Vite slabe, flamande si batute, asta au ajuns batranii nostri. Caini tinuti afara iarna, fara macar o mana de paie sub ciolane.
Dar, ce e cel mai grav, sunt uitati si neutilizati ca fonoteca vie de experienta si întelepciune a unei generatii care a trait atitea grozavii e stearsa de pe pelicula, ca sa tragem prostiile lui Pavel Turcu peste. Fara batrani nu e familie. Fara ei nu exista viitor.
Pamantul. Care pamant? Cine mai e legat de pamant în tara aia?A cui e si cine mai stringe roadele din el? Unele tari ce nu uita de locuitorii sai promoveaza bunele intentii si tehnici de economii suficiente, prin care oamenii sunt încurajati sa creasca pe langa case tot ce le trebuie: un fruct, o leguma, o gaina, un purcel. Foarte inteligent. Daca se întampla vreo criza globala de alimente, vor supravietui fara ajutoare de la tarile "amice".
Tanti Europa si nu numai Europa vrea ca taranii sa-si cumpere rosiile si cioricii de la hypermarketuri frantuzesti si germane, caci doar spre asta vrem a ajunge in UE.
Cantatul cocosilor dimineata, latratul vesel al lui Bobik, grohaitul lui Jorik ,behaitul oilor, bardacii furati de la vecini si iazul milos cu salcii si broaste sunt imagini pe care castratii Occidentali nu le-au trait, nu le pot întelege si nici nu le vor intelege ca nu ii intereseaza auenticul si, prin urmare, le califica drept niste arhaisme barbare ce vor sa dispara......!
Din betivanii, lenesii si nebunii satului se trag acestia care ne conduc acum. Neam de neamul lor n-a avut pamant, ca nu erau în stare sa-l munceasca. Nu stiu ce înseamna pamantul, cîita liniste si cata putere îti da, ce povesti îti spune si cat sens aduce fiecarei dimineti si fiecarei seri. I-au urat întotdeauna pe cei care se trezeau la 5 dimineata si plecau la camp cu ciorba în ulcior ,mamaliga impaturita si vinul in burlui. Pe toti bilbiitii si pe toti puturosii astia i-au facut comunistii primari, secretari de partid, sefi de puscarii sau de camine culturale. Pe toti astia, care îngropat neamul la marginea cimitirului, de mila, de sila, crestineste.
Credinta ce a mai ramas o mai poarta doar batranii si taranii, cati mai sunt, cat mai sunt. Un haina veche, cusuta cu fir de aur, o ie veche, greu de îmbracat, greu de dat jos, care trebuie împaturita într-un fel anume si pus la loc în lada de zestre împreuna cu busuiocul si florile de camp. Pusa bine, ca poate o va mai purta cineva. Cand or sa moara oamenii astia, o sa-l ia cu ei la cer pe Dumnezeu.
Avem, în schimb, un model nou de credinta, cu fermoar si lipici, prin care ti se vad si titele si portofelul gras la pantaloni Armani ,Calvin Klein,etc. Se poarta la nunti, botezuri si înmormantari, la alegeri, la inundatii, la sfintiri de sedii si aghesmuiri de masini luxoase, la pomenirea eroilor neamului nostru si nu numai ,deoarece nici nu mai stim care ne sunt eroii ,care ni e patria,si care ni e graiul…. . Se opereaza cu cruci facute în graba si cu un "Tatal nostru" spus pe jumatate, ca trebuie sa raspunzi la mobil. Scuze, domnu parinte, e urgent.sau s a ma iertati ca ma suna Inalt Preasfintia Sa Marele si tot pre a maritorul Alexii,Valoghea etc…

Fugim de ceva ca sa ajungem nicaieri. Ne sunam bunicii doar de ziua lor, daca au mai prins-o. Bisericile se înmultesc, credinciosii se împutineaza, sfintii de pe pereti se gandesc serios sa aplice pentru viza de Canada , Italia, America caci cica acolo mila e mare……
Parintii nostri pleaca sa culeaga capsuni si sa-i spele la cur pe vestici. Iar noi facem infarct si siruri de piraie din lacrimi pentru ca suntem departe de casa sau ca nu suntem fericiti acasa si vrem sa plecam in EU sau in America ca cica acolo stau bani in copaci si tat ii posibil ,asa un fel de “pole ciudes”,,freedom”….aha??!!!......

De aceea e necesar sa facem tot necesarul la timp, semanind o seminta azi , ca mine sa incolteasca si peste ani si ani sa rodeasca daca nu pentru noi macar pentru urmasii urmasilor nostri…Suntem oameni vii nu niste animale de gloata..sau spre asta nii tendinta??? Nu uita de parinti ,bunici ,frate ,sora…..nu uita de ei pentru ca ei sunt trecutul , prezentul -macar ca nu sesizezi inca si desigur viitorul nostru…nu-i uita..!!!!!




P.S Inspirat si adecvat la valorile moldovenesti....

Conflictul cultural-disconfort spiritual

In incercare a de a fi mai concis la tema incep cu un motto::” Daca viata este dura, tu trebuie sa fii mai dur decat ea”.
Regasirea in valori cu referire la cele culturale, ramine piciorul de temelie a crearii fiecarui individ in parte si asta ne face pe fiacare din noi sa abordam lucrurile prin substratul constientului sau inconstientului, ca mai apoi prin procese de compostare sau de memorizare creind cimpul spiritual , numit si coloana vertebrala a propriului “Eu”.
Odata ce vorbim de conflict + cultural nu putem vorbi ca termeni diferiti , ramin la idea ca cultura e o parte esentiala a conflictului si chiar, conform teoriilor conflictuale, de solutionare a conflictului. Cultura este ca un riu subteran care se executa prin vietile si relatiile noastre, dindu-ne mesaje care formeaza perceptiile noastre,atributiile, judecatile si ideilor de sine. Cultura este mai mult decit limba,felul cum ne imbracam,sau felul cum pregatim mincarea….Este o dimensiune simbolica ce se intercaleaza cu spiritualul si care defapt le putem distinge numai cind suntem in diferite grupuri sociale si culturale straine noua…
Teoriile ne spun una dar practica ni sar parea cu totul alta sau poate noi o vedem sub diferite aspecte…vreau sa revin la acel discomfort spiritual care il simtim in fiece zi si nirvana libertatii false pe care nio ofera America in fiece zi si care ne face buimatici si tristi chiar …lasind in urma siruri intregi de lacrimi si regrete care dintr-o anumita chestiune de timp ar trebui sa dispara,odata ce suntem din ce in ce mai mult timp aici, nu dispare insa de ce,de ce , de ce???
Anume din motivul ca am fost crescuti si educati intr-un alt cerc de valori , valori care ne fac sa rezistam in fata tentatiilor noului “style” de viata… simtim un discomfort pentru ca nu ne putem vedea persoanele dragi care sunt departe de noi , suntem ciudati pentru unii dar buni muncitori pu altii,noi barbatii nu mai suntem barbati din simplu motiv ca unele diacritice ale vieti americane nu ne permit, fetele noastre sunt tot mai triste pentru ca nu mai au respectful barbatilor de aici dupa cum erau respectate acasa..nu mai are cine le proteja nu mai are cine le saruta miinutele obosite de munca si nu mai are cine le stringe la piept atunci cind sunt triste si au nevoie de caldura ,,de caldura sufleteasca care le-ar incuraja si le-ar face sa zimbeasca….suntem inconjurati de niste false adevaruri care sunt foarte greu de ales daca devii din ce in ce mai slab si mai neputincios in fata provocarilor…Adevarul este ca suntem neputinciosi pentru ca ne lipsesc fratii,parintii ,bunicii,cei dragi care neau fost mereu alaturi nu din interes sau din careva responsabilitati ci din dragoste si iubire fata de aproape…ne lipseste nucul din fata casei,ciinele cu care am crescut prin ograda,pisica ce topaia pe masa , casa parinteasca care e cu mult mai mica in comparative cu grandomanele constructii de aici dar care ne oferea o libertate aproape infernala si nu mai zic de liniste si de o protectie continua….iazul unde am invatat a inota si a pescui ,padurea seculara asa neingrijita cum era ii ducem lipsa…dealul si cimpia aspecte ale mioriticului care se ascunde in fiecare din noi…..via si livada ceea ce nu o vezi aici ( e doar la market)….drumurile si” interstaiturile”care nu le dai de capat nu au farmecul cararuselor si drumurilor gaurite care aveau finalitate la : “bunica,la nana,la Vasile ,la Ileana,la scoala,la primarie,la Club etcc…….lipsa satului si conglomeratului din el atit la ora diminetii cit si la inserare: cintul cucosilor,batutul sapelor care era un semn pu tarani,un praf autentic care nu era daunator doar ca ramineai asa un pic colbait cum zicem noi….anume niste skintei care ne lipsesc ne fac deplorabili…sirul continua si continua si continua….
Suntem intr-un discomfort permanent dar nu suntem de foi de cuc aici ,am ajuns aici din batjocura unor indivizi care nu au scrupule si care distrug tot ce le cade in fata, fara jena calcind in picioare un set de valori care noi le purtam in inima si suflet si care ne sunt dragi si de nepretuit aici ,aici pe un pamint strain spiritului nostru ..suntem acei pitici cu inima mare care incercam sa rezistam prin unitate,o onitate a neamului nostru care as zice ca este un pic subreda pu ca avem si multe uscaturi prin codrii seculari care isi fac rostul distructiv zi de zi…
Solutia este in fiecare din noi ,in inimile si sufletele noastre si este anume prin o regasire permanenta a propriului “Eu” a regasirii prin unicitate si printr-o unire asidua a semenilor care la fel duc lipsa a tot ceea ce numim noi autentic si traditional neamului nostru. Sunt unul din voi cei ce veti citi acest mic ravas ,sunt cel care cint si dansez ,pling si zimbesc,urc si cobor,caut,alerg ,…iubesc si vreau sa iubesc si sunt sigur ca voi iubi numai asa cum stim noi ,in limba noastra, graiul si cultura nostra…..si acest conflict spiritual e calea spre perfectiune a fiecaruia din noi prin acceptiuni pozitiv calitative…..


P.S Scriu pentru tinIrina ca sa nu fii trista!! Pentru ca sunt oameni si mai tristi ca noi,” ai nimanui” adica cei ce ne inconjoara in fiece zi, ei nu au ce avem noi si nici nu vor avea vreodata!!!