Conflictul cultural-disconfort spiritual

In incercare a de a fi mai concis la tema incep cu un motto::” Daca viata este dura, tu trebuie sa fii mai dur decat ea”.
Regasirea in valori cu referire la cele culturale, ramine piciorul de temelie a crearii fiecarui individ in parte si asta ne face pe fiacare din noi sa abordam lucrurile prin substratul constientului sau inconstientului, ca mai apoi prin procese de compostare sau de memorizare creind cimpul spiritual , numit si coloana vertebrala a propriului “Eu”.
Odata ce vorbim de conflict + cultural nu putem vorbi ca termeni diferiti , ramin la idea ca cultura e o parte esentiala a conflictului si chiar, conform teoriilor conflictuale, de solutionare a conflictului. Cultura este ca un riu subteran care se executa prin vietile si relatiile noastre, dindu-ne mesaje care formeaza perceptiile noastre,atributiile, judecatile si ideilor de sine. Cultura este mai mult decit limba,felul cum ne imbracam,sau felul cum pregatim mincarea….Este o dimensiune simbolica ce se intercaleaza cu spiritualul si care defapt le putem distinge numai cind suntem in diferite grupuri sociale si culturale straine noua…
Teoriile ne spun una dar practica ni sar parea cu totul alta sau poate noi o vedem sub diferite aspecte…vreau sa revin la acel discomfort spiritual care il simtim in fiece zi si nirvana libertatii false pe care nio ofera America in fiece zi si care ne face buimatici si tristi chiar …lasind in urma siruri intregi de lacrimi si regrete care dintr-o anumita chestiune de timp ar trebui sa dispara,odata ce suntem din ce in ce mai mult timp aici, nu dispare insa de ce,de ce , de ce???
Anume din motivul ca am fost crescuti si educati intr-un alt cerc de valori , valori care ne fac sa rezistam in fata tentatiilor noului “style” de viata… simtim un discomfort pentru ca nu ne putem vedea persoanele dragi care sunt departe de noi , suntem ciudati pentru unii dar buni muncitori pu altii,noi barbatii nu mai suntem barbati din simplu motiv ca unele diacritice ale vieti americane nu ne permit, fetele noastre sunt tot mai triste pentru ca nu mai au respectful barbatilor de aici dupa cum erau respectate acasa..nu mai are cine le proteja nu mai are cine le saruta miinutele obosite de munca si nu mai are cine le stringe la piept atunci cind sunt triste si au nevoie de caldura ,,de caldura sufleteasca care le-ar incuraja si le-ar face sa zimbeasca….suntem inconjurati de niste false adevaruri care sunt foarte greu de ales daca devii din ce in ce mai slab si mai neputincios in fata provocarilor…Adevarul este ca suntem neputinciosi pentru ca ne lipsesc fratii,parintii ,bunicii,cei dragi care neau fost mereu alaturi nu din interes sau din careva responsabilitati ci din dragoste si iubire fata de aproape…ne lipseste nucul din fata casei,ciinele cu care am crescut prin ograda,pisica ce topaia pe masa , casa parinteasca care e cu mult mai mica in comparative cu grandomanele constructii de aici dar care ne oferea o libertate aproape infernala si nu mai zic de liniste si de o protectie continua….iazul unde am invatat a inota si a pescui ,padurea seculara asa neingrijita cum era ii ducem lipsa…dealul si cimpia aspecte ale mioriticului care se ascunde in fiecare din noi…..via si livada ceea ce nu o vezi aici ( e doar la market)….drumurile si” interstaiturile”care nu le dai de capat nu au farmecul cararuselor si drumurilor gaurite care aveau finalitate la : “bunica,la nana,la Vasile ,la Ileana,la scoala,la primarie,la Club etcc…….lipsa satului si conglomeratului din el atit la ora diminetii cit si la inserare: cintul cucosilor,batutul sapelor care era un semn pu tarani,un praf autentic care nu era daunator doar ca ramineai asa un pic colbait cum zicem noi….anume niste skintei care ne lipsesc ne fac deplorabili…sirul continua si continua si continua….
Suntem intr-un discomfort permanent dar nu suntem de foi de cuc aici ,am ajuns aici din batjocura unor indivizi care nu au scrupule si care distrug tot ce le cade in fata, fara jena calcind in picioare un set de valori care noi le purtam in inima si suflet si care ne sunt dragi si de nepretuit aici ,aici pe un pamint strain spiritului nostru ..suntem acei pitici cu inima mare care incercam sa rezistam prin unitate,o onitate a neamului nostru care as zice ca este un pic subreda pu ca avem si multe uscaturi prin codrii seculari care isi fac rostul distructiv zi de zi…
Solutia este in fiecare din noi ,in inimile si sufletele noastre si este anume prin o regasire permanenta a propriului “Eu” a regasirii prin unicitate si printr-o unire asidua a semenilor care la fel duc lipsa a tot ceea ce numim noi autentic si traditional neamului nostru. Sunt unul din voi cei ce veti citi acest mic ravas ,sunt cel care cint si dansez ,pling si zimbesc,urc si cobor,caut,alerg ,…iubesc si vreau sa iubesc si sunt sigur ca voi iubi numai asa cum stim noi ,in limba noastra, graiul si cultura nostra…..si acest conflict spiritual e calea spre perfectiune a fiecaruia din noi prin acceptiuni pozitiv calitative…..


P.S Scriu pentru tinIrina ca sa nu fii trista!! Pentru ca sunt oameni si mai tristi ca noi,” ai nimanui” adica cei ce ne inconjoara in fiece zi, ei nu au ce avem noi si nici nu vor avea vreodata!!!