Zidesc pe grai sa-mi fac un nume,
Si se incinta multi,
La ce-mi e,ce va zice-o lume,
Cind tu nu ma asculti?..
La ce-mi e Luna,cind nu-ti pasa,
De lacrima-i de-argint,
La ce-mi e viacul,ce ma lasa,
La ce-mi e acest cint?..
La ce-mi e,ca ma are alta,
Cind nu vrei sa ma stii,
La ce abisu-mi e sau viata,
Cind esti,dar n-ai sa-mi fii?..

Privesc ades în zări îndepărtate
Prin cerul azuriu străpuns de nori,
Și gîndul îmi zboara departe
Și-n sufletul-mi apar fiori.

Un suflu lent de vînt zburdalnic
Deodată-mi întretaie simtul,
Ce cu vibrari de unde jalnic
Incearca sa-mi strabata ghindul.

Sunt singur, într-un extrem de lume,
Străin, umil, docil,sublim aproape.
Cu sufletul deschis spre lume
Și infinite clipe efemere.

Încerc să cred că lumea e a mea
Prin vise-n conținut organic,
Dar diferit e Alfa si Omega
Si diferiti raminem in sens unic.

Rămîn a fi mereu același
Vulcan și foc in veșnice conflicte,
Trairi continue de adevăr și falsuri
Încoronîndu-mi viața cu veșminte sfinte.
(Maine,Ellswoth-Summer 2009)