O clepsidra a timpului mereu in involutiune,o cale lunga,un larg camp al diversitatii, un cer senin cu stele foarte indepartate de noi muritori de rind care dispar aidoma unei naluciri in lumina razelor soarelui care-si face imparateasca aparitie. Cu o privire obosita ramin tintit la cer cautind undeva prin reflecii mintale personale rostul fericirii si la ce se rezuma acest fenomen sau sentiment sau .. sau.. sau poate este o simpla iluzie sau aluzie??? Simplitatea lucrurilor care ne inconjoara ,defapt, simple la prima vedere dar care in mare masura ne influenteaza felul de a fi ,felul de a calatori prin timp,felul de a ramine in filele istoriei in continua evolutie si insa in ciuda faptului ca avem tot , tindem a folosi termeni ,unelte,tertipuri complicate in idea ca vom fi mai impliniti si mai bine vazuti in timp.
Revin la acest termen de feicire dindu-mi intrebarea ce ne face fericiti si pina la urma de ce ajungem in permanenta a spune ca suntem personae nefericite de ce?? Oare dupa cum afirma multi dintre noi, teoria fericirii este in avutii,multi verzi sau roz,castele,masini scumpe,vile,avioane personale si sirul continua si continua…Oare asta ne face sau ne-ar face fericiti vreodata? Zic un categoric “NU” si vin cu zicala ruseasca “I bogatie toje placiut(si bogatii tot pling)”care ne demonstreaza ca traim intr-o continua iluzie daca punem accent pe forma materiala a vietii de zi cu zi… Ce facem cu propriile suflete cu inimile care zbat in unison ce facem le omorim da??Cum ramine cu acea daruire de sine fata de cei din jurul nostru cei dragi ,finite vii care au nevoie de atentia si iubire a noastra ,de zimbetul nostru,de minghierile si sustinerea noastra,de alinarea sufletului prin conexiuni divine precum cultura ,natiune,istorie,grai……Valori indeterminabile fara de care cit de ridicoli nu am fi nu putem exista ,fara de care nu putem avea o continuitate ascendenta si calitativa… Ne lipsim de acel izvor daruitor de viata de acele doze de fericire ce vin din emotii,simturi,din zimbet ,si din tot ceea cei omenesc pe lumea aceasta…Suntem niste actori a propriilor destine si ne dam bine seama ca nu e importanta scena unde jucam piesa,dar e importanta daruirea de sine fata de spectatori jucind calitativ rolul pe care-l avem si desigur cu o doza inalta de pragmatism.
Insasi fericirea trebuie cautata in lucruri marunte care se intimpla in fiece secunda in vietile noastre,dar noi piticii acestei lumi totusi continuam a fi grandomanii secolului ce se stinge in privirile din ce in ce mai triste a fiecaruia dintre noi… Nu mai vedem acea sclipire in privirile celor ce se zbat in spirit animalic in aceasta lume,nu ne mai iubim fratii si surorile,uitam bunicii,si cei mai rusinos si mai alarmant ca ne e rusine a spune Mama si Tata de cite ori avem ocazia ,ba chiar ne permitem ai injura si ai batjocori in cel mai josnic fel.. Iubitilor si dragilor paminteni nu alergati dupa falsuri incercati ca macar o secunda pe zi sa veniti cu acea daruire de sine fata de cei din jurul vostru si desigur ziua de mine va a vea schimbari calitative in folosul fiecaruia din noi in idea de a ne regasi fericiti..Mixati-va inimile cu privirile si dati simturilor cale de iesire pozitiva si veti gasi acel etalon al fericirii…
