O raza de lumina imi bate printre jaluzele strapungindu-mi pleoapa printr-o sensibilizare a nervatiilor oculare dindu-mi de inteles ca din nou e timpul unei noi zile. E inceputul unei zile in care imprevizibilul isi face rostul dar expresia de “a trai frumos” imi suna in gind si ma face sa visez deja cu ochii deschisi in realiile acestui nou inceput.
Absenta oamenilor dragi isi face jocul si numi ramine doar sa ma limitez la limitele unei lumi spirituale ,a credintei care-si are temeliile din trecut si care ma face sa merg inainte, unde pasii sunt tot mai grei si dealul tot mai mare. Gasesc in biserica sufletului un gol care imi creaza discomfortul si care ma face sa ma indoiesc in unele lucruri care s e intimpla in acest epicentru al universului numit pamint. Simt o deschidere si o chemare catre ceva sacru dar nu reusesc sa ma descend si gindurile-mi fug iarasi undeva hat departe si iarasi incerc sa ma regasesc intr-un spatiu strain ,haotic si de neconceput ca valori in propriile simtiri si in propriile intentii….
Nu-mi ramine sa cred si cred ca “ a trai frumos” e insasi esenta unei clipe zilnice mixata cu un pic de suflet si ca aperitiv folosind o picatura de iubire. De iubire de tot ce e in jurul nostru lasind in umbra nepasarea si agonia dupa falsuri. De fiece data simt ca ceva nu-mi ajunge si nu stiu ce , saaauu poate stiu dar nu sunt sigur de ce vreau????
Se face noapte in scinteile unor fulgere in interiorul unor uriasi nori plumburii ce poarta si arata imaginea unei zile deja spulberate….
No comments:
Post a Comment