Scrisoare din Basarabia!... de Ziua Romaniei 1 decembrie 2011

Deceni de istorie perinda in adevarata fila istorica a Romaniei care desi trecuta prin foc si para sia pastrat adevaratul suflu al romanismului inca viu prin noi urmasii urmasilor celor ce au stat la straja acestui neam!!! Nu vreau sa vin cu multe laude si tot felu de cochetari la adresa tarii care imi este cea mai draga ci vreau sa vin cu un sincer La Multi Anishori si strig foarte tare tocmai din Basarabia Hai Romania!!!! La acest strgat mai alatur si o poezie ce vine din inima Basarabiei si sufletul ei , e chiar Grigore Vieru poetul in nefiinta dar vesnic in fiecare din noi !!!

Scrisoare din Basarabia


Cu vorba-mi strâmbă şi pripită
Eu ştiu că te-am rănit spunând
Că mi-ai luat şi grai şi pită
Şi-ai năvălit pe-al meu pamânt.
În vremea putredă şi goală
Pe mine, frate, cum să-ţi spun,
Pe mine m-au minţit la şcoală
Că-mi eşti duşman, nu frate bun.
Din Basarabia vă scriu, Dulci fraţi de dincolo de Prut.
Vă scriu cum pot şi prea târziu,
Mi-e dor de voi si vă sărut.
Credeam ca un noroc e plaga,
Un bine graiul cel sluţit.
Citesc azi pe Arghezi, Blaga
Ce tare, Doamne,-am fost minţit!
Cu pocăinţă nesfârşită
Mă rog iubitului Isus Să-mi ierte vorba rătăcită
Ce despre tine, frate,-am spus.
Din Basarabia vă scriu,
Dulci fraţi de dincolo de Prut.
Vă scriu cum pot şi prea tarziu,
Mi-e dor de voi şi vă sărut.
Aflând că frate-mi eşti,
odată Scăpai o lacrimă-n priviri
Ce-a fost pe loc şi arestată
Şi dusă-n ocnă la Sibiri.
Acolo-n friguroasa zare,
Din drobul mut al lacrimei Ocnaşii scot şi astăzi sare
Şi nu mai dau de fundul ei.
Din Basarabia vă scriu, Dulci fraţi de dincolo de Prut.
Vă scriu cum pot şi prea târziu,
Mi-e dor de voi şi vă sărut.

Inertia momentului

Un zbor frint a unui vis déjà pierdut in sclipirea razelor fine de lumina ce dau prevestirea unei noi renasteri… Dimineata inourata in stil Londonez cu nori plumburii si grei care apasa puternic in timple si in priviri… priviri care nu-si gasesc rostul din simplu motiv ca ramin a fi somnoroase poate ,sau sunt obosite de atita imprevizibil care planeaza zi de zi … Ginduri, framintari, decizii, motive, factori, nuante si rosturi isi pun amprenta pe rostul unei zile si poate o amprenta mult prea dura care s e marginalizeaza la niste realitati in care traim…Traim prin trairi si a sta ne face s a mergem si sa credem in timpul care urmeaza a dica in futurologia prezentului pe care il cream si care defapt este temelia a tot ce numim viata si desigur fericirea de a trai. Trecem stingheri prin aceste moment dar trecem si asta ne marcheaza trecutul si desigur creindune viitorul .Suntem ceea ce suntem,suntem ceea ce bem ,suntem ceea ce respiram,suntem ceea ce ghindim,suntem ceea ce vrem a fi si nu in ultimul rind ne miscam asa cum vrem a ne misca aleghindune cursa sau traiectoria corecta sau mai putin corecta in viata…Inchid o fila deschid alta si creez istoria,istoria care ma marcheaza si care va marca urmasii urmasilor mei.. si ghindul imi fuge la idea de a nu otravi prezentul prin multa mizerie in care ne-am pomenit dar sa incercam a scoate in evident fiecare din noi frumusetea si simplitatea acestei lumi care a luato razna nestiind care ii sunt vectorii si desigur traind iluzia performantelor asa zise majore si grandomane…
Sting lumina in fateta filei déjà scrise prin a pune punctul pe idea de a crea din noi exemplul individului ca om care ii pasa de ceea ce se intimpla acum si ceea ce se creaza prin noi in viitor!!

Fericirea prin daruire?

O clepsidra a timpului mereu in involutiune,o cale lunga,un larg camp al diversitatii, un cer senin cu stele foarte indepartate de noi muritori de rind care dispar aidoma unei naluciri in lumina razelor soarelui care-si face imparateasca aparitie. Cu o privire obosita ramin tintit la cer cautind undeva prin reflecii mintale personale rostul fericirii si la ce se rezuma acest fenomen sau sentiment sau .. sau.. sau poate este o simpla iluzie sau aluzie??? Simplitatea lucrurilor care ne inconjoara ,defapt, simple la prima vedere dar care in mare masura ne influenteaza felul de a fi ,felul de a calatori prin timp,felul de a ramine in filele istoriei in continua evolutie si insa in ciuda faptului ca avem tot , tindem a folosi termeni ,unelte,tertipuri complicate in idea ca vom fi mai impliniti si mai bine vazuti in timp.
Revin la acest termen de feicire dindu-mi intrebarea ce ne face fericiti si pina la urma de ce ajungem in permanenta a spune ca suntem personae nefericite de ce?? Oare dupa cum afirma multi dintre noi, teoria fericirii este in avutii,multi verzi sau roz,castele,masini scumpe,vile,avioane personale si sirul continua si continua…Oare asta ne face sau ne-ar face fericiti vreodata? Zic un categoric “NU” si vin cu zicala ruseasca “I bogatie toje placiut(si bogatii tot pling)”care ne demonstreaza ca traim intr-o continua iluzie daca punem accent pe forma materiala a vietii de zi cu zi… Ce facem cu propriile suflete cu inimile care zbat in unison ce facem le omorim da??Cum ramine cu acea daruire de sine fata de cei din jurul nostru cei dragi ,finite vii care au nevoie de atentia si iubire a noastra ,de zimbetul nostru,de minghierile si sustinerea noastra,de alinarea sufletului prin conexiuni divine precum cultura ,natiune,istorie,grai……Valori indeterminabile fara de care cit de ridicoli nu am fi nu putem exista ,fara de care nu putem avea o continuitate ascendenta si calitativa… Ne lipsim de acel izvor daruitor de viata de acele doze de fericire ce vin din emotii,simturi,din zimbet ,si din tot ceea cei omenesc pe lumea aceasta…Suntem niste actori a propriilor destine si ne dam bine seama ca nu e importanta scena unde jucam piesa,dar e importanta daruirea de sine fata de spectatori jucind calitativ rolul pe care-l avem si desigur cu o doza inalta de pragmatism.
Insasi fericirea trebuie cautata in lucruri marunte care se intimpla in fiece secunda in vietile noastre,dar noi piticii acestei lumi totusi continuam a fi grandomanii secolului ce se stinge in privirile din ce in ce mai triste a fiecaruia dintre noi… Nu mai vedem acea sclipire in privirile celor ce se zbat in spirit animalic in aceasta lume,nu ne mai iubim fratii si surorile,uitam bunicii,si cei mai rusinos si mai alarmant ca ne e rusine a spune Mama si Tata de cite ori avem ocazia ,ba chiar ne permitem ai injura si ai batjocori in cel mai josnic fel.. Iubitilor si dragilor paminteni nu alergati dupa falsuri incercati ca macar o secunda pe zi sa veniti cu acea daruire de sine fata de cei din jurul vostru si desigur ziua de mine va a vea schimbari calitative in folosul fiecaruia din noi in idea de a ne regasi fericiti..Mixati-va inimile cu privirile si dati simturilor cale de iesire pozitiva si veti gasi acel etalon al fericirii…