Deceni de istorie perinda in adevarata fila istorica a Romaniei care desi trecuta prin foc si para sia pastrat adevaratul suflu al romanismului inca viu prin noi urmasii urmasilor celor ce au stat la straja acestui neam!!! Nu vreau sa vin cu multe laude si tot felu de cochetari la adresa tarii care imi este cea mai draga ci vreau sa vin cu un sincer La Multi Anishori si strig foarte tare tocmai din Basarabia Hai Romania!!!! La acest strgat mai alatur si o poezie ce vine din inima Basarabiei si sufletul ei , e chiar Grigore Vieru poetul in nefiinta dar vesnic in fiecare din noi !!!
Scrisoare din Basarabia
Cu vorba-mi strâmbă şi pripită
Eu ştiu că te-am rănit spunând
Că mi-ai luat şi grai şi pită
Şi-ai năvălit pe-al meu pamânt.
În vremea putredă şi goală
Pe mine, frate, cum să-ţi spun,
Pe mine m-au minţit la şcoală
Că-mi eşti duşman, nu frate bun.
Din Basarabia vă scriu, Dulci fraţi de dincolo de Prut.
Vă scriu cum pot şi prea târziu,
Mi-e dor de voi si vă sărut.
Credeam ca un noroc e plaga,
Un bine graiul cel sluţit.
Citesc azi pe Arghezi, Blaga
Ce tare, Doamne,-am fost minţit!
Cu pocăinţă nesfârşită
Mă rog iubitului Isus Să-mi ierte vorba rătăcită
Ce despre tine, frate,-am spus.
Din Basarabia vă scriu,
Dulci fraţi de dincolo de Prut.
Vă scriu cum pot şi prea tarziu,
Mi-e dor de voi şi vă sărut.
Aflând că frate-mi eşti,
odată Scăpai o lacrimă-n priviri
Ce-a fost pe loc şi arestată
Şi dusă-n ocnă la Sibiri.
Acolo-n friguroasa zare,
Din drobul mut al lacrimei Ocnaşii scot şi astăzi sare
Şi nu mai dau de fundul ei.
Din Basarabia vă scriu, Dulci fraţi de dincolo de Prut.
Vă scriu cum pot şi prea târziu,
Mi-e dor de voi şi vă sărut.
Wednesday, November 30, 2011
Thursday, May 19, 2011
Inertia momentului
Un zbor frint a unui vis déjà pierdut in sclipirea razelor fine de lumina ce dau prevestirea unei noi renasteri… Dimineata inourata in stil Londonez cu nori plumburii si grei care apasa puternic in timple si in priviri… priviri care nu-si gasesc rostul din simplu motiv ca ramin a fi somnoroase poate ,sau sunt obosite de atita imprevizibil care planeaza zi de zi … Ginduri, framintari, decizii, motive, factori, nuante si rosturi isi pun amprenta pe rostul unei zile si poate o amprenta mult prea dura care s e marginalizeaza la niste realitati in care traim…Traim prin trairi si a sta ne face s a mergem si sa credem in timpul care urmeaza a dica in futurologia prezentului pe care il cream si care defapt este temelia a tot ce numim viata si desigur fericirea de a trai. Trecem stingheri prin aceste moment dar trecem si asta ne marcheaza trecutul si desigur creindune viitorul .Suntem ceea ce suntem,suntem ceea ce bem ,suntem ceea ce respiram,suntem ceea ce ghindim,suntem ceea ce vrem a fi si nu in ultimul rind ne miscam asa cum vrem a ne misca aleghindune cursa sau traiectoria corecta sau mai putin corecta in viata…Inchid o fila deschid alta si creez istoria,istoria care ma marcheaza si care va marca urmasii urmasilor mei.. si ghindul imi fuge la idea de a nu otravi prezentul prin multa mizerie in care ne-am pomenit dar sa incercam a scoate in evident fiecare din noi frumusetea si simplitatea acestei lumi care a luato razna nestiind care ii sunt vectorii si desigur traind iluzia performantelor asa zise majore si grandomane…
Sting lumina in fateta filei déjà scrise prin a pune punctul pe idea de a crea din noi exemplul individului ca om care ii pasa de ceea ce se intimpla acum si ceea ce se creaza prin noi in viitor!!
Sting lumina in fateta filei déjà scrise prin a pune punctul pe idea de a crea din noi exemplul individului ca om care ii pasa de ceea ce se intimpla acum si ceea ce se creaza prin noi in viitor!!
Friday, May 13, 2011
Fericirea prin daruire?
O clepsidra a timpului mereu in involutiune,o cale lunga,un larg camp al diversitatii, un cer senin cu stele foarte indepartate de noi muritori de rind care dispar aidoma unei naluciri in lumina razelor soarelui care-si face imparateasca aparitie. Cu o privire obosita ramin tintit la cer cautind undeva prin reflecii mintale personale rostul fericirii si la ce se rezuma acest fenomen sau sentiment sau .. sau.. sau poate este o simpla iluzie sau aluzie??? Simplitatea lucrurilor care ne inconjoara ,defapt, simple la prima vedere dar care in mare masura ne influenteaza felul de a fi ,felul de a calatori prin timp,felul de a ramine in filele istoriei in continua evolutie si insa in ciuda faptului ca avem tot , tindem a folosi termeni ,unelte,tertipuri complicate in idea ca vom fi mai impliniti si mai bine vazuti in timp.
Revin la acest termen de feicire dindu-mi intrebarea ce ne face fericiti si pina la urma de ce ajungem in permanenta a spune ca suntem personae nefericite de ce?? Oare dupa cum afirma multi dintre noi, teoria fericirii este in avutii,multi verzi sau roz,castele,masini scumpe,vile,avioane personale si sirul continua si continua…Oare asta ne face sau ne-ar face fericiti vreodata? Zic un categoric “NU” si vin cu zicala ruseasca “I bogatie toje placiut(si bogatii tot pling)”care ne demonstreaza ca traim intr-o continua iluzie daca punem accent pe forma materiala a vietii de zi cu zi… Ce facem cu propriile suflete cu inimile care zbat in unison ce facem le omorim da??Cum ramine cu acea daruire de sine fata de cei din jurul nostru cei dragi ,finite vii care au nevoie de atentia si iubire a noastra ,de zimbetul nostru,de minghierile si sustinerea noastra,de alinarea sufletului prin conexiuni divine precum cultura ,natiune,istorie,grai……Valori indeterminabile fara de care cit de ridicoli nu am fi nu putem exista ,fara de care nu putem avea o continuitate ascendenta si calitativa… Ne lipsim de acel izvor daruitor de viata de acele doze de fericire ce vin din emotii,simturi,din zimbet ,si din tot ceea cei omenesc pe lumea aceasta…Suntem niste actori a propriilor destine si ne dam bine seama ca nu e importanta scena unde jucam piesa,dar e importanta daruirea de sine fata de spectatori jucind calitativ rolul pe care-l avem si desigur cu o doza inalta de pragmatism.
Insasi fericirea trebuie cautata in lucruri marunte care se intimpla in fiece secunda in vietile noastre,dar noi piticii acestei lumi totusi continuam a fi grandomanii secolului ce se stinge in privirile din ce in ce mai triste a fiecaruia dintre noi… Nu mai vedem acea sclipire in privirile celor ce se zbat in spirit animalic in aceasta lume,nu ne mai iubim fratii si surorile,uitam bunicii,si cei mai rusinos si mai alarmant ca ne e rusine a spune Mama si Tata de cite ori avem ocazia ,ba chiar ne permitem ai injura si ai batjocori in cel mai josnic fel.. Iubitilor si dragilor paminteni nu alergati dupa falsuri incercati ca macar o secunda pe zi sa veniti cu acea daruire de sine fata de cei din jurul vostru si desigur ziua de mine va a vea schimbari calitative in folosul fiecaruia din noi in idea de a ne regasi fericiti..Mixati-va inimile cu privirile si dati simturilor cale de iesire pozitiva si veti gasi acel etalon al fericirii…
Tuesday, April 26, 2011
Incotro mergem..
O tara fara rost. O tara cu oameni fara rost, cu orase fara rost, cu drumuri fara rost, cu bani, muzica, masini si toale fara rost, cu relatii si discutii fara rost, cu minciuni si înselatorii care nu duc nicaieri. Exista trei mari surse de rost pe lumea asta mare: familia , pamantul si credinta.
Batranii pe care Moldova îi batjocoreste de 20 de ani. Îi tine în foame si în frig. Sunt umiliti, bruscati de functionarasii inculti, uitati de copii, calcati de masini pe trecerea de pietoni. Sunt scosi la vot, ca niste animale in haita, momiti cu un kil de ulei sau de cartofi de care, au fost si sunt privati prin pensii de rahat. Vite slabe, flamande si batute, asta au ajuns batranii nostri. Caini tinuti afara iarna, fara macar o mana de paie sub ciolane.
Dar, ce e cel mai grav, sunt uitati si neutilizati ca fonoteca vie de experienta si întelepciune a unei generatii care a trait atitea grozavii e stearsa de pe pelicula, ca sa tragem prostiile lui Pavel Turcu peste. Fara batrani nu e familie. Fara ei nu exista viitor.
Pamantul. Care pamant? Cine mai e legat de pamant în tara aia?A cui e si cine mai stringe roadele din el? Unele tari ce nu uita de locuitorii sai promoveaza bunele intentii si tehnici de economii suficiente, prin care oamenii sunt încurajati sa creasca pe langa case tot ce le trebuie: un fruct, o leguma, o gaina, un purcel. Foarte inteligent. Daca se întampla vreo criza globala de alimente, vor supravietui fara ajutoare de la tarile "amice".
Tanti Europa si nu numai Europa vrea ca taranii sa-si cumpere rosiile si cioricii de la hypermarketuri frantuzesti si germane, caci doar spre asta vrem a ajunge in UE.
Cantatul cocosilor dimineata, latratul vesel al lui Bobik, grohaitul lui Jorik ,behaitul oilor, bardacii furati de la vecini si iazul milos cu salcii si broaste sunt imagini pe care castratii Occidentali nu le-au trait, nu le pot întelege si nici nu le vor intelege ca nu ii intereseaza auenticul si, prin urmare, le califica drept niste arhaisme barbare ce vor sa dispara......!
Din betivanii, lenesii si nebunii satului se trag acestia care ne conduc acum. Neam de neamul lor n-a avut pamant, ca nu erau în stare sa-l munceasca. Nu stiu ce înseamna pamantul, cîita liniste si cata putere îti da, ce povesti îti spune si cat sens aduce fiecarei dimineti si fiecarei seri. I-au urat întotdeauna pe cei care se trezeau la 5 dimineata si plecau la camp cu ciorba în ulcior ,mamaliga impaturita si vinul in burlui. Pe toti bilbiitii si pe toti puturosii astia i-au facut comunistii primari, secretari de partid, sefi de puscarii sau de camine culturale. Pe toti astia, care îngropat neamul la marginea cimitirului, de mila, de sila, crestineste.
Credinta ce a mai ramas o mai poarta doar batranii si taranii, cati mai sunt, cat mai sunt. Un haina veche, cusuta cu fir de aur, o ie veche, greu de îmbracat, greu de dat jos, care trebuie împaturita într-un fel anume si pus la loc în lada de zestre împreuna cu busuiocul si florile de camp. Pusa bine, ca poate o va mai purta cineva. Cand or sa moara oamenii astia, o sa-l ia cu ei la cer pe Dumnezeu.
Avem, în schimb, un model nou de credinta, cu fermoar si lipici, prin care ti se vad si titele si portofelul gras la pantaloni Armani ,Calvin Klein,etc. Se poarta la nunti, botezuri si înmormantari, la alegeri, la inundatii, la sfintiri de sedii si aghesmuiri de masini luxoase, la pomenirea eroilor neamului nostru si nu numai ,deoarece nici nu mai stim care ne sunt eroii ,care ni e patria,si care ni e graiul…. . Se opereaza cu cruci facute în graba si cu un "Tatal nostru" spus pe jumatate, ca trebuie sa raspunzi la mobil. Scuze, domnu parinte, e urgent.sau s a ma iertati ca ma suna Inalt Preasfintia Sa Marele si tot pre a maritorul Alexii,Valoghea etc…
Fugim de ceva ca sa ajungem nicaieri. Ne sunam bunicii doar de ziua lor, daca au mai prins-o. Bisericile se înmultesc, credinciosii se împutineaza, sfintii de pe pereti se gandesc serios sa aplice pentru viza de Canada , Italia, America caci cica acolo mila e mare……
Parintii nostri pleaca sa culeaga capsuni si sa-i spele la cur pe vestici. Iar noi facem infarct si siruri de piraie din lacrimi pentru ca suntem departe de casa sau ca nu suntem fericiti acasa si vrem sa plecam in EU sau in America ca cica acolo stau bani in copaci si tat ii posibil ,asa un fel de “pole ciudes”,,freedom”….aha??!!!......
De aceea e necesar sa facem tot necesarul la timp, semanind o seminta azi , ca mine sa incolteasca si peste ani si ani sa rodeasca daca nu pentru noi macar pentru urmasii urmasilor nostri…Suntem oameni vii nu niste animale de gloata..sau spre asta nii tendinta??? Nu uita de parinti ,bunici ,frate ,sora…..nu uita de ei pentru ca ei sunt trecutul , prezentul -macar ca nu sesizezi inca si desigur viitorul nostru…nu-i uita..!!!!!
P.S Inspirat si adecvat la valorile moldovenesti....
Batranii pe care Moldova îi batjocoreste de 20 de ani. Îi tine în foame si în frig. Sunt umiliti, bruscati de functionarasii inculti, uitati de copii, calcati de masini pe trecerea de pietoni. Sunt scosi la vot, ca niste animale in haita, momiti cu un kil de ulei sau de cartofi de care, au fost si sunt privati prin pensii de rahat. Vite slabe, flamande si batute, asta au ajuns batranii nostri. Caini tinuti afara iarna, fara macar o mana de paie sub ciolane.
Dar, ce e cel mai grav, sunt uitati si neutilizati ca fonoteca vie de experienta si întelepciune a unei generatii care a trait atitea grozavii e stearsa de pe pelicula, ca sa tragem prostiile lui Pavel Turcu peste. Fara batrani nu e familie. Fara ei nu exista viitor.
Pamantul. Care pamant? Cine mai e legat de pamant în tara aia?A cui e si cine mai stringe roadele din el? Unele tari ce nu uita de locuitorii sai promoveaza bunele intentii si tehnici de economii suficiente, prin care oamenii sunt încurajati sa creasca pe langa case tot ce le trebuie: un fruct, o leguma, o gaina, un purcel. Foarte inteligent. Daca se întampla vreo criza globala de alimente, vor supravietui fara ajutoare de la tarile "amice".
Tanti Europa si nu numai Europa vrea ca taranii sa-si cumpere rosiile si cioricii de la hypermarketuri frantuzesti si germane, caci doar spre asta vrem a ajunge in UE.
Cantatul cocosilor dimineata, latratul vesel al lui Bobik, grohaitul lui Jorik ,behaitul oilor, bardacii furati de la vecini si iazul milos cu salcii si broaste sunt imagini pe care castratii Occidentali nu le-au trait, nu le pot întelege si nici nu le vor intelege ca nu ii intereseaza auenticul si, prin urmare, le califica drept niste arhaisme barbare ce vor sa dispara......!
Din betivanii, lenesii si nebunii satului se trag acestia care ne conduc acum. Neam de neamul lor n-a avut pamant, ca nu erau în stare sa-l munceasca. Nu stiu ce înseamna pamantul, cîita liniste si cata putere îti da, ce povesti îti spune si cat sens aduce fiecarei dimineti si fiecarei seri. I-au urat întotdeauna pe cei care se trezeau la 5 dimineata si plecau la camp cu ciorba în ulcior ,mamaliga impaturita si vinul in burlui. Pe toti bilbiitii si pe toti puturosii astia i-au facut comunistii primari, secretari de partid, sefi de puscarii sau de camine culturale. Pe toti astia, care îngropat neamul la marginea cimitirului, de mila, de sila, crestineste.
Credinta ce a mai ramas o mai poarta doar batranii si taranii, cati mai sunt, cat mai sunt. Un haina veche, cusuta cu fir de aur, o ie veche, greu de îmbracat, greu de dat jos, care trebuie împaturita într-un fel anume si pus la loc în lada de zestre împreuna cu busuiocul si florile de camp. Pusa bine, ca poate o va mai purta cineva. Cand or sa moara oamenii astia, o sa-l ia cu ei la cer pe Dumnezeu.
Avem, în schimb, un model nou de credinta, cu fermoar si lipici, prin care ti se vad si titele si portofelul gras la pantaloni Armani ,Calvin Klein,etc. Se poarta la nunti, botezuri si înmormantari, la alegeri, la inundatii, la sfintiri de sedii si aghesmuiri de masini luxoase, la pomenirea eroilor neamului nostru si nu numai ,deoarece nici nu mai stim care ne sunt eroii ,care ni e patria,si care ni e graiul…. . Se opereaza cu cruci facute în graba si cu un "Tatal nostru" spus pe jumatate, ca trebuie sa raspunzi la mobil. Scuze, domnu parinte, e urgent.sau s a ma iertati ca ma suna Inalt Preasfintia Sa Marele si tot pre a maritorul Alexii,Valoghea etc…
Fugim de ceva ca sa ajungem nicaieri. Ne sunam bunicii doar de ziua lor, daca au mai prins-o. Bisericile se înmultesc, credinciosii se împutineaza, sfintii de pe pereti se gandesc serios sa aplice pentru viza de Canada , Italia, America caci cica acolo mila e mare……
Parintii nostri pleaca sa culeaga capsuni si sa-i spele la cur pe vestici. Iar noi facem infarct si siruri de piraie din lacrimi pentru ca suntem departe de casa sau ca nu suntem fericiti acasa si vrem sa plecam in EU sau in America ca cica acolo stau bani in copaci si tat ii posibil ,asa un fel de “pole ciudes”,,freedom”….aha??!!!......
De aceea e necesar sa facem tot necesarul la timp, semanind o seminta azi , ca mine sa incolteasca si peste ani si ani sa rodeasca daca nu pentru noi macar pentru urmasii urmasilor nostri…Suntem oameni vii nu niste animale de gloata..sau spre asta nii tendinta??? Nu uita de parinti ,bunici ,frate ,sora…..nu uita de ei pentru ca ei sunt trecutul , prezentul -macar ca nu sesizezi inca si desigur viitorul nostru…nu-i uita..!!!!!
P.S Inspirat si adecvat la valorile moldovenesti....
Conflictul cultural-disconfort spiritual
In incercare a de a fi mai concis la tema incep cu un motto::” Daca viata este dura, tu trebuie sa fii mai dur decat ea”.
Regasirea in valori cu referire la cele culturale, ramine piciorul de temelie a crearii fiecarui individ in parte si asta ne face pe fiacare din noi sa abordam lucrurile prin substratul constientului sau inconstientului, ca mai apoi prin procese de compostare sau de memorizare creind cimpul spiritual , numit si coloana vertebrala a propriului “Eu”.
Odata ce vorbim de conflict + cultural nu putem vorbi ca termeni diferiti , ramin la idea ca cultura e o parte esentiala a conflictului si chiar, conform teoriilor conflictuale, de solutionare a conflictului. Cultura este ca un riu subteran care se executa prin vietile si relatiile noastre, dindu-ne mesaje care formeaza perceptiile noastre,atributiile, judecatile si ideilor de sine. Cultura este mai mult decit limba,felul cum ne imbracam,sau felul cum pregatim mincarea….Este o dimensiune simbolica ce se intercaleaza cu spiritualul si care defapt le putem distinge numai cind suntem in diferite grupuri sociale si culturale straine noua…
Teoriile ne spun una dar practica ni sar parea cu totul alta sau poate noi o vedem sub diferite aspecte…vreau sa revin la acel discomfort spiritual care il simtim in fiece zi si nirvana libertatii false pe care nio ofera America in fiece zi si care ne face buimatici si tristi chiar …lasind in urma siruri intregi de lacrimi si regrete care dintr-o anumita chestiune de timp ar trebui sa dispara,odata ce suntem din ce in ce mai mult timp aici, nu dispare insa de ce,de ce , de ce???
Anume din motivul ca am fost crescuti si educati intr-un alt cerc de valori , valori care ne fac sa rezistam in fata tentatiilor noului “style” de viata… simtim un discomfort pentru ca nu ne putem vedea persoanele dragi care sunt departe de noi , suntem ciudati pentru unii dar buni muncitori pu altii,noi barbatii nu mai suntem barbati din simplu motiv ca unele diacritice ale vieti americane nu ne permit, fetele noastre sunt tot mai triste pentru ca nu mai au respectful barbatilor de aici dupa cum erau respectate acasa..nu mai are cine le proteja nu mai are cine le saruta miinutele obosite de munca si nu mai are cine le stringe la piept atunci cind sunt triste si au nevoie de caldura ,,de caldura sufleteasca care le-ar incuraja si le-ar face sa zimbeasca….suntem inconjurati de niste false adevaruri care sunt foarte greu de ales daca devii din ce in ce mai slab si mai neputincios in fata provocarilor…Adevarul este ca suntem neputinciosi pentru ca ne lipsesc fratii,parintii ,bunicii,cei dragi care neau fost mereu alaturi nu din interes sau din careva responsabilitati ci din dragoste si iubire fata de aproape…ne lipseste nucul din fata casei,ciinele cu care am crescut prin ograda,pisica ce topaia pe masa , casa parinteasca care e cu mult mai mica in comparative cu grandomanele constructii de aici dar care ne oferea o libertate aproape infernala si nu mai zic de liniste si de o protectie continua….iazul unde am invatat a inota si a pescui ,padurea seculara asa neingrijita cum era ii ducem lipsa…dealul si cimpia aspecte ale mioriticului care se ascunde in fiecare din noi…..via si livada ceea ce nu o vezi aici ( e doar la market)….drumurile si” interstaiturile”care nu le dai de capat nu au farmecul cararuselor si drumurilor gaurite care aveau finalitate la : “bunica,la nana,la Vasile ,la Ileana,la scoala,la primarie,la Club etcc…….lipsa satului si conglomeratului din el atit la ora diminetii cit si la inserare: cintul cucosilor,batutul sapelor care era un semn pu tarani,un praf autentic care nu era daunator doar ca ramineai asa un pic colbait cum zicem noi….anume niste skintei care ne lipsesc ne fac deplorabili…sirul continua si continua si continua….
Suntem intr-un discomfort permanent dar nu suntem de foi de cuc aici ,am ajuns aici din batjocura unor indivizi care nu au scrupule si care distrug tot ce le cade in fata, fara jena calcind in picioare un set de valori care noi le purtam in inima si suflet si care ne sunt dragi si de nepretuit aici ,aici pe un pamint strain spiritului nostru ..suntem acei pitici cu inima mare care incercam sa rezistam prin unitate,o onitate a neamului nostru care as zice ca este un pic subreda pu ca avem si multe uscaturi prin codrii seculari care isi fac rostul distructiv zi de zi…
Solutia este in fiecare din noi ,in inimile si sufletele noastre si este anume prin o regasire permanenta a propriului “Eu” a regasirii prin unicitate si printr-o unire asidua a semenilor care la fel duc lipsa a tot ceea ce numim noi autentic si traditional neamului nostru. Sunt unul din voi cei ce veti citi acest mic ravas ,sunt cel care cint si dansez ,pling si zimbesc,urc si cobor,caut,alerg ,…iubesc si vreau sa iubesc si sunt sigur ca voi iubi numai asa cum stim noi ,in limba noastra, graiul si cultura nostra…..si acest conflict spiritual e calea spre perfectiune a fiecaruia din noi prin acceptiuni pozitiv calitative…..
P.S Scriu pentru tinIrina ca sa nu fii trista!! Pentru ca sunt oameni si mai tristi ca noi,” ai nimanui” adica cei ce ne inconjoara in fiece zi, ei nu au ce avem noi si nici nu vor avea vreodata!!!
Regasirea in valori cu referire la cele culturale, ramine piciorul de temelie a crearii fiecarui individ in parte si asta ne face pe fiacare din noi sa abordam lucrurile prin substratul constientului sau inconstientului, ca mai apoi prin procese de compostare sau de memorizare creind cimpul spiritual , numit si coloana vertebrala a propriului “Eu”.
Odata ce vorbim de conflict + cultural nu putem vorbi ca termeni diferiti , ramin la idea ca cultura e o parte esentiala a conflictului si chiar, conform teoriilor conflictuale, de solutionare a conflictului. Cultura este ca un riu subteran care se executa prin vietile si relatiile noastre, dindu-ne mesaje care formeaza perceptiile noastre,atributiile, judecatile si ideilor de sine. Cultura este mai mult decit limba,felul cum ne imbracam,sau felul cum pregatim mincarea….Este o dimensiune simbolica ce se intercaleaza cu spiritualul si care defapt le putem distinge numai cind suntem in diferite grupuri sociale si culturale straine noua…
Teoriile ne spun una dar practica ni sar parea cu totul alta sau poate noi o vedem sub diferite aspecte…vreau sa revin la acel discomfort spiritual care il simtim in fiece zi si nirvana libertatii false pe care nio ofera America in fiece zi si care ne face buimatici si tristi chiar …lasind in urma siruri intregi de lacrimi si regrete care dintr-o anumita chestiune de timp ar trebui sa dispara,odata ce suntem din ce in ce mai mult timp aici, nu dispare insa de ce,de ce , de ce???
Anume din motivul ca am fost crescuti si educati intr-un alt cerc de valori , valori care ne fac sa rezistam in fata tentatiilor noului “style” de viata… simtim un discomfort pentru ca nu ne putem vedea persoanele dragi care sunt departe de noi , suntem ciudati pentru unii dar buni muncitori pu altii,noi barbatii nu mai suntem barbati din simplu motiv ca unele diacritice ale vieti americane nu ne permit, fetele noastre sunt tot mai triste pentru ca nu mai au respectful barbatilor de aici dupa cum erau respectate acasa..nu mai are cine le proteja nu mai are cine le saruta miinutele obosite de munca si nu mai are cine le stringe la piept atunci cind sunt triste si au nevoie de caldura ,,de caldura sufleteasca care le-ar incuraja si le-ar face sa zimbeasca….suntem inconjurati de niste false adevaruri care sunt foarte greu de ales daca devii din ce in ce mai slab si mai neputincios in fata provocarilor…Adevarul este ca suntem neputinciosi pentru ca ne lipsesc fratii,parintii ,bunicii,cei dragi care neau fost mereu alaturi nu din interes sau din careva responsabilitati ci din dragoste si iubire fata de aproape…ne lipseste nucul din fata casei,ciinele cu care am crescut prin ograda,pisica ce topaia pe masa , casa parinteasca care e cu mult mai mica in comparative cu grandomanele constructii de aici dar care ne oferea o libertate aproape infernala si nu mai zic de liniste si de o protectie continua….iazul unde am invatat a inota si a pescui ,padurea seculara asa neingrijita cum era ii ducem lipsa…dealul si cimpia aspecte ale mioriticului care se ascunde in fiecare din noi…..via si livada ceea ce nu o vezi aici ( e doar la market)….drumurile si” interstaiturile”care nu le dai de capat nu au farmecul cararuselor si drumurilor gaurite care aveau finalitate la : “bunica,la nana,la Vasile ,la Ileana,la scoala,la primarie,la Club etcc…….lipsa satului si conglomeratului din el atit la ora diminetii cit si la inserare: cintul cucosilor,batutul sapelor care era un semn pu tarani,un praf autentic care nu era daunator doar ca ramineai asa un pic colbait cum zicem noi….anume niste skintei care ne lipsesc ne fac deplorabili…sirul continua si continua si continua….
Suntem intr-un discomfort permanent dar nu suntem de foi de cuc aici ,am ajuns aici din batjocura unor indivizi care nu au scrupule si care distrug tot ce le cade in fata, fara jena calcind in picioare un set de valori care noi le purtam in inima si suflet si care ne sunt dragi si de nepretuit aici ,aici pe un pamint strain spiritului nostru ..suntem acei pitici cu inima mare care incercam sa rezistam prin unitate,o onitate a neamului nostru care as zice ca este un pic subreda pu ca avem si multe uscaturi prin codrii seculari care isi fac rostul distructiv zi de zi…
Solutia este in fiecare din noi ,in inimile si sufletele noastre si este anume prin o regasire permanenta a propriului “Eu” a regasirii prin unicitate si printr-o unire asidua a semenilor care la fel duc lipsa a tot ceea ce numim noi autentic si traditional neamului nostru. Sunt unul din voi cei ce veti citi acest mic ravas ,sunt cel care cint si dansez ,pling si zimbesc,urc si cobor,caut,alerg ,…iubesc si vreau sa iubesc si sunt sigur ca voi iubi numai asa cum stim noi ,in limba noastra, graiul si cultura nostra…..si acest conflict spiritual e calea spre perfectiune a fiecaruia din noi prin acceptiuni pozitiv calitative…..
P.S Scriu pentru tinIrina ca sa nu fii trista!! Pentru ca sunt oameni si mai tristi ca noi,” ai nimanui” adica cei ce ne inconjoara in fiece zi, ei nu au ce avem noi si nici nu vor avea vreodata!!!
Subscribe to:
Posts (Atom)