Memoria minutului tomnatic!!

    Un stop  , o  miscare,  o  rotatie , un  fosnet ,un  colorit  din ce  in  ce  mai aprins,o  raza de  soare  din  adincul  cenusiu al  norului  urias....o  cadere  lina  spre  bolta   pamintului,  o  cadere  care face sa observ esenta  timpului unui  minut  ce se  scurge  a  minutului  care  ne  face  mai  romantici  mai sufletisti   poate  chiar  mai atenti  la ceea ce se  intimpla  in  jurul  nostru... scriu   despre  lucruri frumoase ,  poate  mai  exact  despre frumusetea  toamnei ce ne  exalta   privirile prin  colorit   naturalist  si  fin......
 nu  am  timp a  zice  despre  tot  ceea ce  e toxic  in  jurul  meu  pentru  ca am inteles  cit  de scump  imi  este  un  minut din  viata  mea  chiar  poate  unicul   care   va ramine   pentru  vesnicie  acolo undeva cartografiat in adincul  sinelui formind un  ansamblu idealistic care defapt  vreau sa   il avem  fiecare  din  noi...
    Ca  esenta  vreau  prin acest  minut  sa  dau de inteles  cit de unice  sunt  clipele  frumoase din  viata  care  din  pacate  nu se  mai pot repeta....

 Traiti minunea  secolului  in  ritm  color a  secundelor deja  scurse, a unui  minut asa zis  tomnatic!!

Sarbatoare de suflet...

    O  istorie  un  neam , o cultura  autentica  romaneasca care  perinda in pleduaria  unor  generatii   in robite in  minciuna si fluctuati de unda  politica  autentica spatiului basarabean. Incercarea de a reda ceea ce simt   se limiteaza  la ziua de 31 august  care a fost  si  va  ramine sarbatoarea de  suflet  oriunde voi  fi, sarbatoarea Limbii Romane.
  Corpul numi  mai asculta  miscarile  dupa  o  zi  de  munca  gre a si lunga  dar  mintea  imi  e  treaza  si cu  toata  oboseala   ramin  descins in  viltoarea   scrierilor  in  acesta  frumosa  si  de nepretuita valoare a nemului nostru limba romana.E  un  vis   pe  care  mi-l doresc  si l-am dorit  totdeauna ca limba romaneasca s a fie  libera  in Bsarabia si  ca ca noi  toti  romanii  sa  ne bucuram de  scrierile acestei  minuni  pe care  se  bazeaza  o natiune. Din  dragostea de tot cei frumos in aceasta  limba  o sa postez  doua poezii care  mau  marcat  in aceasta  zi  scrise  de  marele  poet basarabean Grigore Vieru... In aceasta limba  plingem,ridem,traim si in aceasta  limba  ne  facem  rugaciunea  ,in acesta limba  sintem sortiti sa  murim....


 In limba Ta

In aceeasi limba
Toata lumea plange,
In aceeasi limba
Rade un pamant.
Ci doar in limba ta
Durerea poti s-o mangai,
Iar bucuria
S-o preschimbi in cant.

In limba ta
Ti-e dor de mama,
Si vinul e mai vin,
Si pranzul e mai pranz.
Si doar in limba ta
Poti rade singur,
Si doar in limba ta
Te poti opri din plans.

Iar cand nu poti
Nici plange si nici rade,
Cand nu poti mangaia
Si nici canta,
Cu-al tau pamant,
Cu cerul tau in fata,
Tu taci atuncea
Tot in limba ta.

Salvati-va prin limba

S-au otravit pe vai izvoare

Si mierea adunata-n floare.

S-a otravit barbar vazduhul

De ce s-a otravit si duhul,

De ce si graiul?!

Sculati-va, sculati-va, sculati-va

Din somnul cel de moarte!

Salvati-va, salvati-va, salvati-va

Prin limba si prin carte!

S-a otravit privighetoarea

Si firul ploii si ninsoarea.

S-a otravit barbar vazduhul

De ce s-a otravit si duhul,

De ce si graiul?!

Sculati-va, sculati-va, sculati-va

Din somnul cel de moarte!

Salvati-va, salvati-va, salvati-va

Prin limba si prin carte!

S-a otravit dulceata poamei

Si laptele din sanii mamei.

S-a otravit barbar vazduhul

De ce s-a otravit si duhul,

De ce si graiul?!

Sculati-va, sculati-va, sculati-va

Din somnul cel de moarte!

Salvati-va, salvati-va, salvati-va

Prin limba si prin carte!

Puncte de reper….

     In  incercarea de a  extinde  orizonturile  mintii incerc  a  intelege sensul unui  cuvint   atit  de  simplu ca  expresie  dar   inca  neinteles  de  multi  dintre noi. E esenta  unei  lumi intruchipate  in  patru  litere a   cuvintului  “viata” . Majoritatea dintre  noi  folosesc  esenta acestui  cuvint  ca drept  trecatoare  si de  moment  dar  oare  chiar este  asa?? Poate  da  poate  nu  dar  la  sigur  viata   nu e ste  trecatoare ,trecatoare  sunt  lucrurile si  tot  ceea ce  facem in acest  timp cit  sintem  inca  veridici expresiei   : “a fi in  viata”…..

     Oare viata  noastra  se  limiteaza  la   starea  materiala a  ficaruia  din  noi  care  tinzind  spre  nustiu  ce  averi  si agonii ne injugam  singur   si devenim robii  propriilor noastre prejudecati. Dumnezeu a dat  viata  pe  pamint  ca sa  fie  traita dar  nu inrobita ca  mai a poi  sa  ne dam seama  pre atirziu  tocmai atunci  cind  suntem sleiti  de  puteri si  cind   nu  avm in  urma   nostra  ani  lungi  de  truda si nimic  altceva sfint lasat  in  urma.

  Ca  esenta  simplitatea  unei  vieti  consta  in  impliniri  de  sine  prin  prisma  utilului si  placutului  nimic  mai  mult , in care   ca  chintesenta  se  contopesc  cele  mai  frumoase  valori sufletesti formindu-se acea coroana a iubirii fata de  sine,  a ceea  si  celor  ce  ne inconjoara si  care   ne  sunt  ca  punct  de reper  in  ceea ce facem  si  in ceea ce raminem in  timp. Ca  punct  final   folosesc  atributivele  ca viata  asta e scurta tare  si  e necesar  ca sa  fie  traita frumos in  aceasta  vijelie  si melancolie a secolului  care moare si invie  iarasi….

Incercarea unei zile...

      O  raza de  lumina  imi  bate  printre  jaluzele strapungindu-mi  pleoapa  printr-o sensibilizare a nervatiilor  oculare dindu-mi de  inteles ca  din nou e  timpul  unei  noi  zile. E  inceputul unei  zile  in  care imprevizibilul  isi  face  rostul dar   expresia de “a  trai  frumos”   imi  suna in   gind si  ma  face sa   visez deja  cu  ochii  deschisi in  realiile  acestui  nou  inceput.

    Absenta oamenilor  dragi  isi  face  jocul  si  numi ramine  doar  sa  ma limitez  la  limitele  unei  lumi  spirituale ,a credintei care-si are  temeliile   din trecut  si  care  ma face   sa  merg inainte, unde  pasii  sunt   tot  mai grei si  dealul   tot mai  mare. Gasesc  in  biserica sufletului un  gol care    imi  creaza  discomfortul si  care  ma  face  sa  ma indoiesc  in  unele  lucruri care  s e intimpla  in  acest  epicentru  al  universului numit pamint. Simt o deschidere  si o  chemare  catre ceva  sacru  dar  nu reusesc  sa  ma  descend si   gindurile-mi  fug  iarasi  undeva   hat departe si iarasi incerc sa  ma regasesc  intr-un  spatiu strain ,haotic si  de   neconceput ca  valori in propriile  simtiri si in  propriile  intentii….

    Nu-mi ramine  sa cred si  cred ca  “ a trai frumos” e insasi esenta unei  clipe   zilnice  mixata  cu  un  pic  de  suflet  si   ca aperitiv  folosind o  picatura de  iubire. De  iubire de  tot  ce   e in  jurul  nostru lasind in  umbra  nepasarea  si   agonia dupa  falsuri. De  fiece data  simt  ca ceva  nu-mi  ajunge si  nu  stiu  ce ,  saaauu poate  stiu dar  nu  sunt   sigur de ce  vreau????

    Se  face   noapte  in  scinteile  unor  fulgere in  interiorul  unor  uriasi  nori plumburii ce   poarta si  arata imaginea unei  zile  deja spulberate….